LEGENDA PĂSĂRII COLIBRI
În vremuri de demult, când cerul era mai aproape de pământ, iar pădurile vorbeau cu vântul, o secetă cumplită cuprinse o pădure din Africa. Izvoarele se uscaseră, frunzele își pierduseră verdele viu, iar animalele trăiau în tăcerea apăsătoare a așteptării.
În mijlocul acestei tristeți, o mică pasăre colibri își făcea loc printre crengile arse de soare. În fiecare dimineață, când primele raze luminau pădurea, pasărea se ridica în aer și începea să danseze. Își flutura aripile în cercuri grațioase, strălucind sub soare, iar dansul său părea să cânte o rugăciune nerostită.
Un jaguar, privindu-și blana decolorată de praf, îi strigă:
– Ce faci, colibri? Dansul tău nu va aduce ploaia și nici nu va salva pădurea!
Pasărea, fără să înceteze să zboare, îi răspunse:
– Poate că dansul meu nu va aduce ploaia, dar va aduce speranță. Și speranța ne poate da puterea de a merge mai departe.
Animalele din pădure au început să se adune, privind-o pe colibri cum zboară neobosită, zi după zi. Inspirate de determinarea micii păsări, ele au început să-și caute propriile căi de a merge mai departe. Elefantul a săpat în pământul crăpat, descoperind un izvor ascuns. Castorii au construit baraje pentru a strânge apa. Maimuțele au cules fructe rezistente la secetă, împărțindu-le tuturor.
În cele din urmă, norii s-au adunat deasupra pădurii și o ploaie binefăcătoare a readus viața în locul care părea pierdut.
Legenda spune că, de atunci, pasărea colibri este un simbol al speranței și al curajului de a merge mai departe. Deși fragilă, a demonstrat că nu trebuie să fii mare sau puternic pentru a inspira o schimbare. Uneori, un simplu gest, făcut din inimă, poate transforma lumea întreagă.